Am plecat dis de dimineata cu un tren local spre Maria Zambrano gara din Malaga de unde am luat un tren de mare viteza AVE spre Barcelona Sants, destinatia noastra finala.
       In trenul care circula cu 300 Km/h, puteai urmari filme, asculta muzica sau, ceea ce am facut si eu, urmari informatiile de pe display, care printre altele, te tinea la curent cu viteza de deplasare a trenului, urmatoarea oprire, traseul GPS al calatoriei, temp. exterioara si interioara,etc.
De remarcat este faptul ca in Spania toate garile sunt inchise si au dimensiuni impresionabile. Totul e nou si pus la punct:curatenie,ordine, totul functioneaza in cel mai mic detaliu.Parca totul era facut sa fie inaugurat de noi. Timpul nu isi pusese amprenta pe aceasta structura. Urmele omului erau de negasit…stiti la ce ma refer:hartii aruncate, mizerie,aurolaci, banci rupte,miros de urina si tot tacamul. In garile spaniole parca esti intr-un muzeu unde este expus bunul gust,respectul si civilizatia. Totul este pastrat asa cum e spre binele public si fericirea colectiva.Sunt lucruri create de oameni pentru oameni.
       Dar sa reluam firul epic…Am ajuns in Barcelona Sants dupa 1200km cu opriri in Cordoba,LLeida,Zaragoza si alte cateva pe care nu le-am prins deoarece am tras putin pe dreapta…Timpul total al calatoriei 5 ore 30 min.
        Barcelona Sants pare rupta din viitor:tabele electronice cu toate informatiile de care ai nevoie,benzi rulante care asigura accesul la peroane,automate de bilete,sisteme de securitate pentru bagaje, acces la metrou, la trenul local Cercanias care impanzeste toata Barcelona,la trenurile de media distancia,la trenurile hotel,Altaria, Talgo 200, Alaris,Avant si in final AVE(Alto velocidad).In gara se aflau si angajati care purtau veste cu inscriptia ,,I” care iti dadeau toate informatiile necesare referitoare la ob. turistice, hotelul la care vroiai sa ajungi s.a.m.d., in majoritatea limbilor de circulatie internationala.
        Hotelul nostru NUmancia NH de afla la 5 min .de mers pe jos de Sants.La intrare ne-a intampinat un personal prietenos.Camera de
3 stele era dotata cu toate cele, in plus seif,minibar,uscator de par,lcd , a.c.si o terasa cu o priveliste superba.
Am pornit spre La Rambla, vestitul bulevard al Barcelonei dornici de cumparaturi,poze si souveniruri. Strade era plina de oameni cu aceleasi preocupari.
        Dupa cateva fotografii in Plaza de Catalunya ne-am indreptat spre marea atractie a Barcei , Sagrada Familia, opera marelui arhitect Antonio Gaudi , inceputa in 1882 si neterminata inca astazi. Se spera ca va fi finalizata in 2041. Stilul art nouveau al marelui arhitect catalan este impresionant. Intreaga strucura inalta de 170 m te lasa fara suflare.

        Un alt obiectiv turistic a fost Montjuic, un castel medieval situat pe o colina a Barcelonei, la care am ajuns cu funicularul si telefericul. Merita efortul si banii deoarece privelistea este ametitoare… vezi panorama Barcelonei cu portul, plaja Barceloneta, Sagrada Familia si multe altele.
       De asemenea am vazut si<< LA Pedrera>>,Casa de piatra si Casa Batllo, ambele pe Passeig de Gracia si ambele opera lui Gaudi, despre care las imaginile sa vorbeasca…
        Ar mai fi multe de spus despre Spania, despre Andalucia, despre Barcelona…insa eu ma grabesc catre aeroportul El Prat sa prind cursa catre Bucuresti,care-mi lipseste atat de mult incat inclin sa pierd avionul.Ha! Pe voi va las sa va bucurati de privelisti si,de ce nu, sa dati o fuga pana in Spania!
        HEi!! Dar sa va intoarceti pt. nicaieri nu-i mai bine ca acasa…iar tara mai frumoasa si mai bogata decat Romania,nu-i! Pacat ca-i locuita!
        Va pup si va astept in episodul urmator sa ma insotiti,fie numai si virtual , intr-o noua calatorie pe batranul continent.

     Salut prieteni si pofticiosi de vacante! Daca crezi ca Bulgaria e cel mai edenic loc pe care l-ai vazut ragaind a bere si mici, mangaindu-te pe protuberanta care nu-ti mai lasa loc sa-ti vizionezi si alte compartimente anatomice, atunci prezenta ta pe acest blog e la fel de oportuna ca doua buze reci pe ceva care se trezeste dimineata mai mereu inaintea ta!
     Ei si pentru ca acum am cernut clientela, sa pornim la drum!
     Am pornit spre Costa de sol cu aceasi pofta de soare, distractie, peisaje de poveste,experiente de neuitat dar si cu un dor virgin impartasit pentru prietenii nostri, Ivan dar mai ales pentru Diana, care a mai adaugat cateva grade in plus caldurii cu care am fost intampinati pe pamant andaluz.
     Desi mai vazuzem aceste locuri totul mi s-a parut nou. Am si gasit curand explicatia:veneam din locurile in care anormalitatea e o problema cotidiana si ajungi sa te minunezi de lucruri marunte care la ei sunt stari de fapt.
     Dar sa nu fim patetici plictisindu-va cu diferentele abisale intre noi si ei, mai ales ca va confuntati si voi zilnic cu paradoxurile autohtone.
Ceea ce te loveste instantaneu cand ajungi in Malaga este canicula permanenta pe care eu cel putin am resimtit-o din plin.Dar cum toate spatiile inchise(inclusiv mijloacele de transport in comun) au aer conditionat, nu cred ca este un impediment pentru cei care vor sa schimbe aerul de dambovita.

      Ziua mergeam la plaja (un sezlong confortabil costa 4 euro) iar Marea Mediterana este de o limpezime glaciara. Am prins doua zile cu valuri uriase care mi-au pus la incercare abilitatile de inotator. Seara mergeam la terasele de pe Paseo Maritimo iar specialitatile locale erau delicioase. YYUUUUMMMYYYY!!! Va recomand, fara pretentia de a fi un expert culinar, vinete prajite cu miere, rissoto cu fructe de mare, langosttini cu lamaie si alte asemenea preparate traditionale andaluze care isi merita fiecare cent. Credeti-ma simfonia gustului e una deosebita. Nota Bene! Pastrati-va departe de alcool daca vreti sa simtiti pe deplin savoarea!
        Pe langa alte cateva locatii,pe care nu le mai descriu din lene, am fost placut impresionat de Puerto Banus locul miliardarilor in care toata lumea vine sa-si etaleze “valoarea”. E un fel de Dorobanti la noi mult mai spalat unde o cafea coste 10 euro.E locul Yahturilor de milioane de dolari si al masinilor exclusiviste. Aici cam nimic nu se vinde si nimic nu se cumpara, totul se etaleaza, pentru faima.Neavand nimic de etalat (si neavand nici faima n.r.) am facut cateva poze si ne-am facut singuri o favoare retagandu-ne din soarele arzator.
         Am fost la Feria de Malaga care e deschis timp de o saptamana, (ce noroc pe noi ca eram acolo)un fel de balci la noi, cu nenumarate mountgne-rousse,superb luminate cu baruri deschise non-stop in care petrecerea se termina cel mai devreme in zorii zilei.Noi am ajuns in jur de ora 3.Toiul petrecerii.Copii si batrani se bucurau deopotriva de feeria de culori,muzica, dans si voie buna.
Am incercat doua mountgne-rousse.Cand am ajuns in cel de-al doilea imi schimbasem deja starea de agregare.
         Dupa alte cateva seri de pub-uri si terase am plecat spre Barcelona pentru a incheia apoteotic o alta vara magica pe pamant iberic.

Johhny, la gente esta mui loca!

Nu e la turci, nici la greci, pe bulgari oricum ii negi… Care e aluzia? Bienvenido a Andalucía!

Refuzand cu incapatanare oferta estivala  autohtona precum si cea a vecinilor de la sud de Dunare, la invitatia unei bune si vechi prietene, Diana, am decis ”sa luam taurul de coarne”. La noi aceasta specie fiind inlocuita cu ruda sa mai mica si mai inofesiva, magarul, ne-am gandit ca poate la 4000 km de romanica, vom uita chiar si pentru cateve zile, de ”coridele” de pe plaiurile mioritice si vom vedea si ALTCEVA. Si asa a fost…

Spania e superba, te indragostesti de ea imediat ce pui piciorul pe pamant iberic. Acum ii inteleg pe compatriotii nostri care nu ar mai face cale intoarsa nici in ruptul capului. Peisajele sunt edenice, oamenii sunt calzi si usor abordabili, grija pentru detaliu este impinsa la limita maxima (gunoiul este colectat in rampe subterane, etc), apa marii te imbie cu un albastru glaciar, mancarea, cu specific mediteranean,abunda de fructe de mare si specialitati de peste (ex.”espetto” un preparat tipic andalusian-sardinie fripta la foc de lemn intr-o barca) paella, lentejas, tortilla si alte bunatati locale.

Am intalnit mai toate natiile, dar in special englezi, care fug de clima zaluda din tara lui Shakespeare. Aici toata lumea vine pentru soare, distractie, mare si nu in ultimul rand pentru preturile cuminti mult in urma celor de pe Coasta de Azur de ex.
Un oaspete important care a apreciat plusurile acestor locuri a fost si prima doamna a Americii Michel Obama, care a petrecut un sejur in sudul Spaniei.

Am vazut 5 statiuni de pe Costa del Sol: Fuengirola(unde am si locuit), Torremolinos, Benalmadena, Puerto Banos, Puerto Marina acesta din urma fiind plin de iahturi exclusiviste, cladiri cochete si magazine pt toate buzunarele. Fuengirola este o statiune de-a lungul coastei, cam de dimensiunea Targovistei, cu edificii locuite tot timpul anului (temperatura in ianuarie cea mai rece luna a anului nu coboara sub 10 grade Celsius) impartita aproape egal intre spanioli si englezi. Fac mentiunea ca aceasta statiune-oras a fost dezvoltata in ultimii ani, odata cu boom-ul imobiliar care cuprinsese Europa inainte de criza. In orice loc te -ai afla iesirea la autostrada iti ia numai 5 min. Algesiras localitatea spaniola de la stramtoarea Gibraltar fiind numai la 130 km distanta.

Am mers si cu cefereul lor, RENFE, mai exact cu trenul de mare viteza AVE care a mers intre MALAGA si MADRID si cu…atentie 320km/h parcurgand distanta de 550km, cu o oprire in Cordoba, in 2 si1/2 ore. Adica Bucuresti – Arad in mai putin de trei ore? Cum ar fi?

Gara din Madrid, Atocha are marimea cartierului Militari si se lauda cu o Gradina botanica indoor. A…inutil sa va mai spun ca mirosul de urina din Gara de Nord este inlocuit cu unul suav de plante exotice. De…Asa e la ei…la noi…poate..NICIODATA. Sau nu in aceasta viata.

Din Atocha, am luat un tren local, Cercanias, spre Santiago Bernabeu al estadio del Mejor Club del Siglo xx, o adevarata fortareata a fotbalului, cu o capacitate de pesta 85.000 de locuri dispuse pe 5 nivele. Am intalnit in muzeul clubului, cu oarecare mandrie, fotografia singurului roman care a incaltat vreodata gheata celebrului club, Gica Hagi. E hai ca nu suntem asa de neica nimeni, nu?

De aici am vizitat parcul Retiro in apropiere de Atocha, si apoi inapoi la Malaga cu AVE, unde ne astepta Atos, cainele Dianei, Ivan prietenul ei un spaniol tipic, jovial si amabil, si desigur Diana. Cei doi locuiesc intr-o casa draguta in Fuengirola la 10 min de mers pe jos de plaja,unde cu deosebita placere am locuit si noi pe durata frumoasei noastre vacante.

Ce face un roman cand pleaca din tara? Isi ia nevasta cu el…asta daca are.Fiind in prima categorie,m-am conformat si am plecat sa-mi razbun strabunii…unde? Chiar pe terenul lor,in capitala asupritorilor, la Roma.Drumul fiind lung si plin de primejdii am catadicsit sa facem un popas in ”Balta mare a Brailei” a lor si anume faimoasa VENEZIE.

Bun venit pe blogul meu. Momentan sunt plecat la mare, revin in cateva zile cu fotografii, detalii si alte impresii din vacanta.

Pana atunci va las cu ceva frumos: